Un om adevărat, la început
Moș Crăciun de astăzi îl are drept model pe Sfântul Nicolae, un om cât se poate de real. S-a născut în jurul anului 270 d.Hr. la Patara, un oraș din Lycia, pe teritoriul Turciei de azi.
Rămas orfan de mic, a moștenit o avere pe care a hotărât să o dea toată celor care aveau nevoie de ea. S-a dedicat credinței și a ajuns episcop de Myra, unde a rămas cunoscut pentru bunătatea și pentru discreția cu care ajuta oamenii.
Punga de galbeni pe fereastră
Cea mai cunoscută poveste despre el spune că un om sărac din oraș avea trei fete pe care nu le putea mărita, neavând zestre pentru ele. Aflând, Nicolae a mers noaptea la casa lor și a lăsat, pe ascuns, o pungă cu galbeni — pe fereastră, spun unii, pe hornul casei, spun alții. A repetat gestul pentru fiecare dintre fete, fără să vrea să fie recunoscut.
De aici vine obiceiul darurilor lăsate în taină, noaptea, celor care nu se așteaptă la ele.
Din Myra până în America
Povestea a călătorit prin secole și peste continente. „Sfântul Nicolae” a devenit Sinterklaas la olandezi, iar coloniștii sosiți în Lumea Nouă au dus numele cu ei, unde a devenit, în engleză, Santa Claus.
Înfățișarea cu care s-a fixat în mintea tuturor este însă mult mai recentă: în 1931, ilustratorul Haddon Sundblom l-a desenat pentru o campanie Coca-Cola în costumul roșu cu alb pe care îl știm astăzi. Tot atunci s-au adăugat renii și atelierul din nord, împrumutate din mitologia nordică — și așa a ajuns Moșul să locuiască în Laponia.
Și la noi?
În România, Moș Crăciun vine în seara de Ajun, pe 24 decembrie, după ce bradul a fost împodobit și colindătorii au trecut pe la ferestre. Copiii îi spun o poezie sau îi cântă un colind, iar el le lasă darurile sub brad.
Iar dacă vă întrebați dacă există cu adevărat — răspunsul îl știu cel mai bine copiii care l-au privit în ochi, de la câțiva centimetri distanță.
Iar dacă vreți să aflați și povestea Moșului nostru, cel pe care îl chemați acasă, la grădiniță sau la birou — citiți cum a început, în 1995.